Radu Sorinca

Îi poţi simpatiza, îi poţi urî, îţi pot fi indiferenţi (greu de crezut), te poţi declara dezamăgit de ei sau îţi poţi declara încântarea. Ei sunt studenţii basarabeni din România. Prima mea tangenţă cu ei a avut loc prin 2001, în Timişoara, pe când eram student în anul I la prima facultate. Îmi era coleg de cameră, un băiat destul de liniştit, dar care atrăgea atenţia prin felul cum vorbea… cam ciudat pentru mine, la vremea respectivă.Apoi am început să cunosc tot mai mulţi, unii dintre ei devenindu-mi prieteni, alţii, poate, dezamăgindu-mă puţin, dar cu siguranţă nu mi-au rămas indiferenţi.
Deşi, la începutul anilor ‘90, au fost într-un număr mare, în ultimii ani, însă, acesta s-a tot redus, problemele rămânând, în general, aceleaşi - burse mici, condiţii de cazare cam prea modeste, lipsa perspectivelor viabile după absolvire.

Este 2007, an care pentru unii aduce bucurie, iar pentru alţii - teamă. Vin cu multe vise, speranţe, dar mai ales cu foarte multă dorinţă de a reuşi, căci ei, studenţii basarabeni, sunt priviţi tot timpul altfel. Anii trec şi realitatea, nu tocmai roză, din universităţile româneşti îi face să îşi mai piardă din vise şi speranţe, unii rămân să încerce să îşi facă un viitor în România, alţii se întorc acasă, măcinaţi, însă, de aceleaşi speranţe - să le fie mai bine. (more…)